Prima oară când am auzit acest termen, mi-a plăcut mult sonoritatea lui și, deși nu știam ce înseamnă, mi-am dorit să descopăr înțelesurile acelea pe care o traducere corectă nu ar fi putut să o facă suficient.

Ce este wabi-sabi?

Văzut de unii ca fiind următorul lucru important când vine vorba despre preluarea ideilor orientale, imediat după yoga, kung fu, meditație și feng shui – wabi sabi este cel mai promițător antidot al nostru pentru entropia care afectează lumea contemporană. Nu e un concept nou, însă zilele astea m-am gândit că aș vrea să povestim un pic despre el.

Termenul de „wabi-sabi” se bazează pe două principii:

• wabi (care înseamnă solitudine, simplitate, melancolie, natură, tristețe, simetrie);
• sabi (alternarea timpului, nostalgiile celor care îmbătrânesc, gustul lucrurilor peste care trece vremea, pliurile îmbătrânirii).

Punând la un loc cei doi termeni, wabi-sabi descrie o existență simplă, umilă, dar plină de grație – înțelegând pe deplin și îmbrățișându-te atât pe tine, cât și adevărul incontestabil al impermanenței (termen din limba engleză, problema filosofică a schimbării, este un concept filosofic abordat într-o varietate de religii și filozofii).

O ilustrare populară a acestui concept o reprezintă cultul estetic pentru pietre (știți mini-grădinile acelea zen?) sau îngrijirea unui bonsai. Aceste practici apar în Japonia secolului al XII-lea și susțin revenirea la simplitate, la o sobrietate pașnică care poate influența pozitiv existența, unde poți recunoaște și simți frumusețea lucrurilor imperfecte, efemere și modeste.

Tot legată direct de wabi-sabi este și arta kintsugi, care constă în evidențierea defectelor unui obiect rupt sau spart, cu aur. Adică, un bol crăpat, în loc să aibă lipituri mascate, va căpăta o nouă înfățișare, cu lipituri din aur, care ne invită să admirăm imperfecțiunea fisurilor. Mi se pare o metaforă foarte frumoasă pentru că și noi avem cicatrici pe care mi-aș dori să nu le mai mascăm, ci să le acoperim cu aur.

Care e legătura dintre wabi-sabi și mindfulness?

Dacă în cazul obiectelor, este relativ ușor să înțelegem conceptul – îl vedem clar în prezența imperfecțiunilor și a dovezilor de uzură, ba chiar devine evident că obiectele wabi-sabi nu ar putea fi considerate niciodată a fi noi, – la oameni e ceva mai greu.

Există însă o grație subestimată și o anumită naturalețe, un confort și o lipsă de ambiție agresivă (nu o lipsă totală de ambiție, ci doar acel tip agresiv de ambiție – cea care se manifestă de exemplu printr-o strângere de mână prea… multă). Nu vi se întâmplă să cunoașteți oameni zen, care să pară mereu calmi, mereu pozitivi, gata să se concentreze pe găsirea unor soluții? La oamenii aceia vom merge întotdeauna pentru un sfat pentru că ei par că au găsit echilibrul în căutarea căruia suntem.

Cu alte cuvinte, pentru oameni, wabi-sabi așază timpul pe același loc cu frumusețea. Wabi-sabi înseamnă să poți vedea în oameni autenticitate, putere, riduri, culoare locală, defecte, cicatrici. Iar toate astea se traduc în experiență prețioasă de viață, înțelepciune, spirit.

Cum are wabi-sabi legătură cu mindfulness? Păi tocmai despre asta vorbesc: pentru mine, wabi-sabi este un mod de a reveni la elementele esențiale. Dacă vreți, e un soi de minimalism pentru cei care s-au săturat să audă despre minimalism. Nu este o obsesie de tip „Marie Kondo” în a scăpa de lucruri, nici în a face fotografii cu casa ta perfect aranjată. Și, cu siguranță nu este o serie ostentativă de postări pe Instagram care vă arată biroul aproape gol. Este antiteza tuturor acestor lucruri. Wabi-sabi este acel moment mindful în care știi că, în ciuda tuturor lucrurilor imperfecte, trăiești din plin viața ta: cu prezență, fără să judeci, fără să-ți dorești să controlezi.

Cum ne poate schimba wabi-sabi viața în bine?

A îmbrățișa conceptul wabi-sabi este la fel de ușor (sau la fel de dificil) ca înțelegerea și acceptarea de sine – cu tot cu imperfecțiuni. Este vorba de a avea compasiune pentru tine și de a fi capabil să construiești ce-ți dorești și să nu încerci febril să te reconstruiești doar pentru „a da bine” în fața celorlalți.

Aducerea wabi-sabi în viața noastră nu necesită bani, un antrenament greu sau abilități speciale. Este nevoie de o minte suficient de liniștită pentru a aprecia frumusețea din jur. Și de disponibilitatea de a accepta lucrurile așa cum sunt, fără a le judeca, de capacitatea de a încetini ritmul, de a aprecia mai degrabă decât de a perfecționa.

Wabi-sabi nu e mindfulness, însă cred că poate fi perceput ca având aceleași valori. Pentru a adopta filosofia wabi-sabi avem nevoie de o minte calmă, neagitată. Pentru a-l aprecia avem nevoie de recunoștință. Pentru o înțelegere mai profundă, avem nevoie de răbdare. Știți deja, cu cât devenim mai recunoscători pentru lucrurile, oamenii și experiențele care împletesc tapiseria vieții noastre, cu atât viețile noastre vor fi mai bune. Și, la rândul nostru, noi vom fi mai buni.

P.S.: dacă vreți să citiți mai multe despre wabi-sabi, vă recomand:

1. Wabi Sabi: The Japanese Art of Impermanence – Understanding the Zen Philosophy of Beauty in Simplicity – ANDREW JUNIPER;
2. Wabi Sabi – Learning the ancient japanese art of imperfection with thoughtfulness and peacefulness – HINATA KOBAYASHI;
3. Wabi Sabi. Finding Beauty in Imperfection – OLIVER LUKE DELORIE;
4. Wabi Sabi: The Wisdom in Imperfection – NOBUO SUZUKI.

Să aveți cât mai multe momente wabi-sabi!